V.Kandinskyo multă
mută, multă, mută
una
aglomerare de singurătăţi
timpului indiferent
degetele i-s subţiri şi albe
alb alungit în nicăieri
a l b
ce frunte mîngîi
noapte
degetele-s subţiri şi
al- be noap- te
nimic
doar
peste tot şi toate
al-be noap-te al-be
nimic
fulguind
peste deşertăciunile
poate
să poţi să ai un mormînt
unde
să aprinzi o lumînare
de ce ?
Un alb de spirala de nautilus - o haladuiala infinta alternand intre fulgi de lumina.
RăspundețiȘtergeredesprinderea, autoimpusă
RăspundețiȘtergeredoare tare
dar se poate
Autodesprinderea impusa...
RăspundețiȘtergerepermite remontarea
bucatilor
in alta constructie.
O intrebare nu-si tine gura:
Daca pe ogor semeni litere,
culegi confuzie?
cubism !:)
RăspundețiȘtergerehabar n-am dacă măcar semăn
mă recunosc, uneori, din ce culeg ceilalţi
Sa inteleg ca oamenii culeg defapt doar din ei insisi, crezand ca esti tu, uneori din greseala mai nimeresc si mici bucatele din tine?
RăspundețiȘtergerenici eu nu puteam spune mai bine:)
RăspundețiȘtergerebucurie, la ceas de seară, înţelegerea ta