vineri, 12 noiembrie 2010

icsuri

V.Kandinsky


o multă

mută, multă, mută

una

aglomerare de singurătăţi

timpului indiferent

degetele i-s subţiri şi albe

alb alungit în nicăieri

a l b

ce frunte mîngîi

noapte

degetele-s subţiri şi

al- be noap- te

nimic

doar

peste tot şi toate

al-be noap-te al-be

nimic

fulguind

peste deşertăciunile

poate

să poţi să ai un mormînt

unde

să aprinzi o lumînare

de ce ?

6 comentarii:

  1. Un alb de spirala de nautilus - o haladuiala infinta alternand intre fulgi de lumina.

    RăspundețiȘtergere
  2. desprinderea, autoimpusă
    doare tare
    dar se poate

    RăspundețiȘtergere
  3. Autodesprinderea impusa...
    permite remontarea
    bucatilor
    in alta constructie.

    O intrebare nu-si tine gura:
    Daca pe ogor semeni litere,
    culegi confuzie?

    RăspundețiȘtergere
  4. cubism !:)

    habar n-am dacă măcar semăn
    mă recunosc, uneori, din ce culeg ceilalţi

    RăspundețiȘtergere
  5. Sa inteleg ca oamenii culeg defapt doar din ei insisi, crezand ca esti tu, uneori din greseala mai nimeresc si mici bucatele din tine?

    RăspundețiȘtergere
  6. nici eu nu puteam spune mai bine:)

    bucurie, la ceas de seară, înţelegerea ta

    RăspundețiȘtergere