drum bun, eu tac dormind dovlecii cîntă

Gabriel Pacheco

Ce bine-i să trăieşi în cărămida
Care se sfarmă moale printre spini,
Să-ţi fie gîndul dulce ca uleiul
Dovlecilor la care te închini,
Şi sufletul să ţi- împaci cu sticle,
Cu piersici şi cu trenuri timpurii.
O, adormind în dosul unei case
De melc suav, ce bine-i să nu scrii!

- Emil Brumaru, exclamaţie din Commedia dell'Arte vol II -